din gând în gând


Aud în stânga și-n dreapta că ar trebui să renunțăm la a citi despre parenting și să reîncepem să ne ascultăm instinctele. Despre ce cred eu despre parenting am mai scris aici. Despre instincte, mă întreb doar ce s-ar întâmpla dacă am lăsa un bărbat în pielea goală, în mijlocul pustietății. Cât de ușor i s-ar activa instinctele? Ar vâna, ar face focul, ar supraviețui? Haideți să căutăm echilibrul și în asta! Avem pe de-o parte instincte. E bine să le ascultăm. Ce zice, însă, Aletha Solter este că parentingul......

Citește mai departe


In dicționarul limbii române nu există parenting, așa cum, până la un moment dat, nu exista nici marketing. Asta nu înseamnă că, într-un fel sau altul, nu se făcea marketing. Lumea promova și vindea produse sau servicii, cu un anumit preț, fără să știe că i se zice marketing. Fix la fel, lumea crește copii de când e hăul, fără să știe că i se zice parenting. Exact! Parenting nu înseamnă un anumit mod de a crește copii, ci se referă la aspectele creșterii unui copil, altele decât cele......

Citește mai departe


Acesta este încă un articol despre furtișagul românesc (poate n-o fi doar românesc), scris de un om supărat, în speranța că lucrurile se vor schimba, dacă tot mai mulți dintre noi vom lua atitudine. Acum, îmi place să scriu, chiar dacă nu de fiecare dată și nu orice. Să scrii texte care îți descriu serviciile e uneori dificil, alteori plictisitor, câteodată simplu. Din 10 ani de grădi, vreun an am tot scris și refăcut texte pentru site, broșuri și alte materiale promoționale. Cu buget de grădi, chiar dacă am......

Citește mai departe


Uneori mă înfurii pe oameni rău de tot, mai precis pe români căci pe ei îi văd toată ziua, cu ei trăiesc. Ultima oară când m-am enervat, îmi venea oarecum să îi blestem, așa că mi-a venit instant în minte o înjurătură de-a bunică-mii: Călca-te-ar nevoia! Continuarea este pe www.catchy.ro, adică aici.  ...

Citește mai departe


Am avut foarte puține prietene la viața mea. Întotdeauna am preferat băieții. Întâi să mă joc cu ei, apoi să povestesc cu ei, să fac parte din gașca lor. Domnișoare de onoare mi-au fost 3 băieți și o fată, prietenii mei cei mai buni. Femeile aranjate mă enervau că erau prea aranjate. Altă treabă nu au? Ălea carieriste mă enervau că nu făceau altceva în afară de job. Nu vor să și trăiască? Mamele mă enervau că vorbeau doar despre copii. Ce-o să facă când le cresc copiii? ONG-istele......

Citește mai departe


Mi-a plăcut foarte tare ideea din articolul ăsta. De fapt, ideile – cea cu întrebările care te descos și cea cu privitul unul la celălalt timp de 4 minute. Mi-am dat seama că oamenii nu prea se uită unii la alți, ba mai mult, expresia „Uită-te la mine când vorbesc cu tine!”, însoțită de tonul corespunzător, des auzită în copilărie și adolescență, cred că i-a lecuit pe mulți de uitatul în ochii cuiva. Acum o sută de ani, mă mai jucam pe stradă cu străinii pe lângă care treceam,......

Citește mai departe


Mă cheamă Gigel, am 3 ani, mă întreabă mama dacă am tras apa și dacă m-am spălat pe mâini (întrebări ce, probabil, îmi vor fi adresate încă de 1 milion de ori în următorii 15 ani). Nu am tras-o, căci nu am pus mâna pe ea. Cred că mai degrabă am împins-o căci am apăsat pe un buton. Mă cheamă Daiana, am 33 de ani, nu mă mai întreabă nimeni dacă am tras apa. Mă amuz doar când chiar o fac. În ultimul deceniu, mi s-a mai întâmplat doar......

Citește mai departe


Eu da. Totul a pornit dintr-o glumă la adresa mea, la felul în care mă simt eu uneori unicorn și îi consider pe alții ponei. Partea cu ceilalți sună urât, dar ceea ce îl face pe unicorn atât de special este tocmai faptul că în jurul lui nu sunt doar unicorni, ci și ponei, asini sau alte patrupede lipsite de magie. A se observa verbul folosit: a (se) simți, deci nu este vorba despre cum crezi tu că te văd ceilalți ci despre cum te vezi tu. Consideri că......

Citește mai departe


Bună, sunt Daiana și nu l-am văzut de 57 de zile. A plecat după o discuție total aiurea. Am mai vorbit după vreo 2 zile, ne-am scris următoarea. M-a întrebat dacă se poate să nu mai vorbim. Se poate să nu mai vorbim? Se poate să nu mai vorbim?! Da, se poate! Orice se poate. Și gata. Nu am mai vorbit. Parcă nici nu a existat. Ocazional, dacă îmi măsor nivelul de energie, parcă îmi lipsește puțină, dintr-un soi anume. Energia aia de poveste. Câteodată, când îmi pun întrebări......

Citește mai departe


Înainte să fac petiție, vreau să vă conving pe voi, cititori de soi. Vaco!, Ești o vacă!, Vaca naibii! și alte asemenea vorbe cu sens peiorativ care conțin cuvântul vacă ar trebui scoase din limba română. Ba mai mult, ar trebui înlocuite cu vorbe de genul: E blândă ca o vacă. Uită-te la ea: e fericită ca o vacă! Mănânci ca o vacă. În traducere: sănătos, disociat, mestecând de multe ori, ca la carte. Ce vaaacă! (folosită cu ton drăgăstos și admirativ, în situații în care indiferent de nivelul......

Citește mai departe


Page 1 of 3123