E plină lumea de misogine

Am avut foarte puține prietene la viața mea. Întotdeauna am preferat băieții. Întâi să mă joc cu ei, apoi să povestesc cu ei, să fac parte din gașca lor. Domnișoare de onoare mi-au fost 3 băieți și o fată, prietenii mei cei mai buni.

Femeile aranjate mă enervau că erau prea aranjate. Altă treabă nu au? Ălea carieriste mă enervau că nu făceau altceva în afară de job. Nu vor să și trăiască? Mamele mă enervau că vorbeau doar despre copii. Ce-o să facă când le cresc copiii? ONG-istele și călătoarele mă enervau că nu fac ceva cu viața lor. O să rămână pierde-vară și după prima tinerețe? Toate mă enervau că nu știu să conducă mașini, că vorbesc mult, că sunt răutăcioase, că nu au logică și multe altele. Dap, cea mai urâtă formă de misoginism. Nu săriți cu psihanaliza! Maică-mea e foarte mișto, eu așișderea. Nu văd sensul în a căuta cauza misoginismului. Deși, având în vedere că mi-a trecut, poate găsim antidotul. Sigur e plină lumea de misogine.

Nu doar că mi-a trecut, dar…

Continuarea e AICI.