Tăticu’ a avut o iubită gâscă

Tăticu' a avut o iubită gâscă
Daiana
by

În Hărman, județul Brașov, un domn este mai tătic decât ceilalți domni. Este Tăticu’. Tăticu’ trăiește frumos, la țară, alături de a lui femeie și cele două fete. De la fata mai mare am aflat că Tăticu’ a avut o iubită gâscă. A fost prima lui gâscă, venită la pachet cu un gânsac, ambii, completare la gașca de găini deja existentă. Gâsca a uitat de-al ei gânsac și s-a îndrăgostit de Iulian, al ei stăpân. Se zice că îl urmărea peste tot, venea la el când o striga, se uita în ochii lui și toate cele. Așa a început marea iubire și, totodată, povestea cu ferma.

Am ajuns la Ferma lu’ Tăticu’ însoțindu-mi nașii să „culeagă” o rață vie pentru a deveni animalul de companie al fiicei lor. Așa a început o altă poveste, un soi de scurt metraj a la Kusturica. Nu mă simt suficient de talentată să redau ce a urmat, însă, pe scurt, într-un vacarm nemaipomenit, dintre rațe mute, indiene și albe, gâște, curci și curcani, bibilici, doi câini băgăcioși și noi urmărind spectacolul, Tăticu’ și fiica, cu o strategie bine pusă la punct, au reușit să prindă rața albă în al cărei destin scria casă în Schei, prietena bună a unei familii minunate.

După ce ne-au demonstrat că își cunosc, stăpânesc și îndrăgesc păsăretul, am stat mai mult de povești. Așa am aflat că viața lor la țară o completează pe cea de la oraș (fetele merg în Brașov la școală, părinții stăpânesc o agenție de publicitate), că totul a pornit din nevoia de a mânca sănătos, că sunt pasionați de bunătățile pe care le produc (pastrame, crenvurști, terine și alte minunății preparate fără chimie).

Oricât de drage mi-ar fi, oricât mă bucur să le văd zburdând, măcăind, găgăind sau cotcodăcind, reușesc să separ simpăticia lor de ideea de mâncare. Sunt două povești diferite, le ador pe ambele.

Povestea cu mâncarea de la Ferma lu’ Tăticu’ mi-a căzut tare bine. Pastrama de piept de curcan a fost absolut delicioasă, terina de rață și gâscă așișderea, iar pastrama de pulpă de curcan… răsfăț. Îmi plouă în gură numai când mă gândesc la ele. Cu astea am început, dar cu siguranță vom continua cu toate cele.

Recomand cu drag vizitarea haremului lu’ Tăticu’ pentru ambele povești. Ș-am încălecat pe-o șa…

Această postare face parte din aportul meu la proiectul Food Revolution. Despre cum aș vrea să arate aportul meu am scris aici.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *