Ce au în comun condusul și mâncatul?

Ce au în comun condusul și mâncatul?
Daiana
by

Eram zilele trecute la masă cu niște prieteni. Al meu mânca cocoș de munte cu cartofi când am ajuns eu și am ținut neapărat să îi zic ceva ce tocmai aflasem (de aici), cum că proteinele combinate cu carbohidrați se digeră în 7-10 ore versus proteine cu legume care se digeră în 3 ore.
Un prieten a sărit cu remarca: Pfuuu, decât atâta stres, mai bine mănânc prostii. Pentru el, cuvintele proteine și carbohidrați sunt surse de stres. Pentru mine, e ceva mai simplu.

Mâncatul este precum condusul unei mașini: înainte să știi regulile, totul pare complicat. Cutie de viteze, ambreiaj, semne de circulație în triunghiuri sau în cercuri sau excepții, cedează trecerea sau stop, parcări, pornire din pantă etc. Cât stres a fost pe mine în primele luni de condus!

Cu mâncarea e la fel. Înveți niște termeni și niște reguli.

La un moment dat a început să mă pasioneze mâncarea și nutriția, așa că am început să citesc, să fac un curs, să învăț termeni și reguli.

De următoarele reguli țin eu cont aproape zi de zi:

1. My plateMy plate – am grijă să păstrez proporțiile. După vreo 2 luni a început să îmi iasă. Acum nu mai stau să procesez informația în fiecare zi pentru că m-am obișnuit să mănânc mult mai multe legume și fructe ca înainte.

2. Țin cont de câteva combinații. Fără carne și cartofi la un loc, adică nu amestec proteine cu carbohidrați. Nu mănânc dulciuri sau fructe după masă.

3. Sunt foarte atentă la proveniența alimentelor pe care le cumpăr. Când mănânc în oraș nu (îmi) pun întrebări de niciun fel.

4. Mânânc 30 de alimente / săptămână. Asta e nouă și nu e chiar așa ușoară. Le-am numărat de vreo 2 ori când știam că o să îmi iasă :)

Bineînțeles că fac excepții de la reguli. Din nou, e precum la condus. Poți să faci excepții pentru care primești avertisment sau amendă sau luare de carnet. Iar dacă mergi cu 60km/h în localitate nu riști la fel cum riști dacă depășești pe linie continuă, în curbă.

Mi-a mai fost greu să găsesc anumite moduri în care să gătesc chestiile noi sau ălea care nu îmi plac așa tare. De exemplu, quinoa îmi place doar în combinație cu morcovi/ciuperci/dovlecei/ardei roșu pentru că ăstea dulci îi taie amăreala; avocado îmi place doar într-o pastă cu ton, ceapă și lămâie, semințele de cânepă îmi plac doar în chestii lichide.

Atât! Simplu, așa-i :)?

food 2

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *