Cum îți pregătești copilul când i se schimbă educatoarea?

Cum îți pregătești copilul când i se schimbă educatoarea?
Daiana
by

Conduc o grădiniță de 13 ani. Am avut între 2 și 13 educatoare deodată, plus asistente/asistenți de educatoare, plus îngrijitoare și bucătari. Cele mai proaste vești pe care le-am primit în acești 13 ani au fost din capitolul “Plec”. Au plecat din oraș, au plecat din țară, au plecat în concediu de creștere copil, au plecat în alte domenii, au plecat la alte grădinițe. De fiecare dată a trebuit să dau vestea mai departe – echipei și apoi părinților. Părinților a fost întotdeauna cel mai greu. Am primit înapoi lacrimi, furie, frici și, bineînțeles și varianta optimistă Asta e, mulțumim pentru ce a fost. Deși la înscriere doar aproximativ 5% dintre părinți cer să cunoască educatoarea, supărarea schimbării educatoarei este tare mare.
Tocmai am dat încă o dată Vestea și simt nevoia să împărtășesc ce se simte de toate părțile baricadei: conducere, educatoare și copii. Apoi aștept de la voi să împărtășiți ce se simte de partea aceea a baricadei. (Nu văd o baricadă, doar că mi se pare potrivită expresia.)

Ce se întâmplă în grădiniță atunci când pleacă o educatoare?

Din punct de vedere al instituției (putem să-i zicem companie pentru a rezona mai bine), pierdem un om în care am investit. Cel mai probabil l-am trimis la formări (pe cele mai multe noi le plătim), am investit în el timp și resurse pentru a-l forma în acord cu viziunea noastră. În plus, vom pierde din nou pentru a forma un om nou.

Din punct de vedere al omului care conduce instituția, pierd un coleg. Sunt oameni în grădi pe care îi am colegi de 10-12 ani. Copiii lor au crescut cu noi. Avem povești împreună. Mă doare când pleacă. Uneori i-am invidiat că They move on, iar eu voi lucra în același loc toată viața.

Din punct de vedere al echipei e o schimbare ce trebuie gestionată – un om nou cu care să ne obișnuim. Probabil, uneori, și ei își pun întrebări – Oare e ok că stau aici de așa mult timp?, Oare cum va fi cel nou?

Din punct de vedere al părinților de la alte grupe poate apărea un Aoleu! Unde e stabilitatea?, motiv pentru care imaginea grădiniței ar avea de suferit.

Așadar, nici eu nu îmi doresc aceste schimbări. Și eu sufăr alături de părinți atunci când pleacă o educatoare, nicidecum nu vreau să le fac un rău, așa cum de multe ori mi se pare că e percepută de părinți o schimbare. Din păcate, de multe ori nu depind de noi aceste plecări.

Ce se întâmplă atunci când depind de noi? Am avut educatoare pe care le-am „lăsat” să plece la alte grădinițe atunci când au zis că pleacă. De fiecare dată am considerat că plecarea este mai bună pentru copii sau pentru echipă decât continuarea colaborării. Am făcut vreo două excepții, fiindu-mi teamă de reacția părinților, dar până la urmă m-am convins că eu știu mai mult și mai bine decât ei ce se întâmplă în grădi și că prioritari sunt copiii, nu rezistența la schimbare a adulților.
Bineînțeles că au fost și cazuri în care am inițiat aceste schimbări. Au fost persoane despre care am considerat că nu se află la locul potrivit, fie pentru că nu erau aliniate cu valorile noastre, fie pentru că nu erau suficient de implicate. Este greu să îți dai seama de finețuri la interviu sau în perioada de probă.

Cred că multor manageri de grădiniță le este groază să dea părinților vestea plecării unei educatoare. Atât de groază încât am auzit cazuri în care părinții au aflat la o lună după ce educatoarea plecase. În niciun caz nu vine din indiferență, sunt convinsă. Vine din frica de a fi pus la zid. Pentru că da, românii știu să pună la zid. De unde vine agresivitatea părinților? Din frică – frica că schimbarea le va face rău copiilor. Dar ajungem și acolo. Oricât de mare e groaza cred că părinții trebuie anunțați. Eu îi anunț după ce am o soluție. Azi m-am gândit că poate nu e cea mai bună variantă. Poate pe viitor aș putea să îi implic. Poate au puterea/cunoștințele/ideile să contribuie la găsirea soluției. Oricum ar fi, rămâne una dintre cele mai neplăcute sarcini pe care le am.

Ce se întâmplă cu o educatoare atunci când pleacă?

Am avut educatoare care mi-au spus cu mare strângere de inimă că sunt însărcinate. Mi se pare nedrept. Recunosc, primele vești de genul acesta mi se păreau vești proaste. Am învățat totuși repede să mă bucur pentru ele, indiferent că era planificat sau nu :p Unele își calculau să rămână la final de an școlar :).
Am avut educatoare care a plecat în sistemul de stat după 11 ani la Heidi. Ca prieten și ca om, o sfătuisem de mai multe ori să încerce dacă asta își dorește.
Aproape toate au plecat în lacrimi și cu îmbrățișări. Multe dintre ele au venit în vizită să-i vadă pe copii sau, cum zic ele, să-și vadă copiii.
O educatoare care ți-a plăcut și care fost implicată nu pleacă ușor, nu pleacă precum un contabil care își lasă hârtiile sau un IT-ist care își lasă codurile (presupun :)).

Ce se întâmplă cu copilul atunci când îi pleacă educatoarea?

În cel mai rău caz întreabă de ea de (maxim) 100 de ori, zice de câteva ori că nu vrea la grădi. Rareori copiii plâng după adulți, alții decât cei din familie.
Anul trecut ne-a plecat o educatoare, la final de grupă mică. Am trecut prin toate cele de mai sus. A venit să îi vadă pe copii după câteva luni. Au fost copii care nu și-au amintit de ea. Sau… Am stat în locul unui asistent de educator pentru o perioadă mai lungă. Au fost copii care au întrebat de cea care a plecat, copii care nu. Au fost părinți care din obișnuință i-au zis copilului Bla bla bla… Oana și Alina. Copilul i-a corectat rapid: Oana și Daiana. Pentru educatori uneori e dureros că sunt uitați atât de repede. Tu ce îți aduci aminte despre educatoarea ta?

La cursul Montessori am povestit mult despre relația educator-copil. Un educator bun nu îl lasă pe copil să se atașeze de el, ci de mediu. Sunt multe de povestit despre atașament, dar pe scurt, atașamentul poate fi nesănătos pentru copil. Promit să revin cu articole.
Pentru copil e important că are același grup de copii, că mediul rămâne același, că rutinele rămân aceleași. Despre schimbarea grădiniței, alt articol ;).

În majoritatea țărilor din occident ciclurile de învățământ sunt mult mai fragmentate (2-4 ani, 4-6 ani etc), ceea ce înseamnă că un copil își schimbă educatoarea, colectivul și de multe ori și mediul mult mai des. În multe sisteme educaționale, educatorul se schimbă anual. #numazic

Cum pregătești copilul atunci când i se schimbă educatoarea?

1. Îi spui despre schimbare. Aș evita Educatoarea pleacă, aș folosi Educatoarea își schimbă serviciul.

2. Vorbești cu copilul despre ce simte. Nu presupune că va fi trist. Îl poți întreba dacă îi va fi dor de ea, de ce anume îi va fi dor.

3. Îi povestești despre persoana nouă. Spune-i că va avea grijă de ei, se va juca cu ei, vor învăța împreună. Îi poți spune că abia aștepți să o cunoști. Îi puteți face un desen împreună.

4. Poți face un joc de rol cu plușuri. Organizezi grădinița, iar ursul educator își schimbă serviciul. Le spune plușurilor că îi va fi dor de ele și apoi se revăd din când în când. În funcție de cum reacționează copilul tău, continui jocul.

5.  Ești prietenos/prietenoasă cu noua educatoare și entuziasmat/ă atunci când duci copilul la grădiniță.

6. Poți iniția jocuri de rol și după primele zile cu noua educatoare pentru a vedea reacțiile copilului. Dacă copilul e mai mare, îl poți întreba ce îi place la noua educatoare (nu dacă îi place). În caz că nu îi place ceva, îți va spune.

Cum te pregătești pe tine pentru schimbarea educatoarei :)?

Probabil că ești furios și vrei ședință cu părinții pentru a-ți exprima public furia și dezamăgirea, pentru a te asigura că și ceilalți simt la fel. Dar oare povestea nu devine despre tine, și nu despre copil? Dacă ți-ar plăcea o ședință cu părinții pentru a o cunoaște pe noua educatoare, simt că povestea este despre tine, nu despre educatoare.

Probabil vrei să-ți fie înțeleasă dezamăgirea. Ție chiar îți plăcea educatoarea, iar copilul tău se înțelegea minunat cu ea. Poate o ședință cu părinții să o aducă înapoi? Cred că în momentele acestea, după ce îți recunoști tristețea că ai pierdut un om fain din viața familiei voastre, ajută să fii recunoscător că acel om a existat în viața voastră. Îi poți trimite o scrisoare de recunoștință pentru tot ce a făcut pentru copilul tău și poate și pentru tine. Garantez că te vei simți mai bine. Nu mai zic de ea/el.

Probabil vrei să îți exprimi temerile. Dacă pleacă și noua educatoare? Dacă nu este persoana potrivită? Dacă copilul tău nu se va înțelege cu ea? Dacă tu nu te vei înțelege cu ea? Dacă… Nu cred că poate cineva să îți garanteze că nu se vor întâmpla cele de mai sus. Nu cred că poți controla atât mult mediul în care își petrece copilul tău timpul. Dacă educatoarea nouă este mult mai faină decât cea de dinainte? De ce anume ai avea nevoie pentru a nu îi transmite copilului temerile tale?

Probabil vrei să o cunoști cât mai repede pe noua educatoare. Oare o ședință cu părinții este cel mai potrivit mod? Imaginează-ți că ești în fața a 30 de oameni care vor să te cunoască pentru că “îți dau pe mână” copilul. Hmmm… nu cred că îți place exercițiul ăsta. Și știi vorba aia… ce ție nu îți place… Oare cum ar fi acest interviu? O întrebați care e culoarea ei preferată? Dacă îi bate pe copii? Ce pasiuni are? Când ai înscris copilul la grădi ai cunoscut-o pe educatoare? Te întreb pentru că atunci când prezint grădinița cam 5% dintre părinți îmi cer să cunoască educatoarea care le va prelua grupa. Cred că ar fi mai utilă o întâlnire doar cu ea. În plus, pentru copilul tău ar fi mult mai util să îi povestești ei despre el, decât să îți povestească ea despre ea. O vei cunoaște în timp, iar asta depinde și de tine. Sunteți parteneri ;)!

Schimbarea e parte din viață. Copiii se adaptează ușor. Lumea de azi este în continuă schimbare. Schimbarea înseamnă progres. Știu, sunt clișee… dar de ce au devenit clișee ;)?

P.S: Dacă ai trecut prin asta și crezi că experiența ta i-ar ajuta pe alți părinți, te rog mult să ne-o împărtășești.

Share

Comments

  1. Adriana Spoiala Says: august 25, 2017 at 6:23 pm

    Foarte fain articolul si cu mult adevar in el. Din pacate suntem invatati sa mergem foarte mult pe presupuneri (presupuneri provenite din experiente, frici, convingeri etc) fara a astepta sa vedem ce se intampla si sa ne facem o idee bazata pe lucruri concrete. Ar trebui sa invatam fiecare ceva din experienta asta!

  2. Raluca Manolache Says: august 27, 2017 at 9:31 pm

    Eu eram insarcinata cand am aflat ca educatoarea copilului meu e si ea insarcinata. Mi s-a pus un nod in gat, m-am intristat, mi s-a parut nedrept, era prima data cand „treceam” printr-o situatie de genul. Apoi mi-am dat seama ce ceea ce simt eu nu e drept si am vorbit deschis cu copilul meu despre aceasta situatie.
    M-a surprins relaxarea lui. El mi-a spus ce L are un bebe in burtica si ca trebuie sa plece sa aiba grija de el, ca va veni inapoi la ei cand bebe va creste, ca intre timp A va fi educatoarea lor. Era linistit, relaxat…imi spunea totul de parca el era adultul si eu copilul.
    Atunci m-am relaxat si eu, imi era teama pentru el, dar mi-am dat seama ca gresesc, ca ar trebui sa fiu fericita pentru el, caci va fi o experienta noua, va avea si mai multe de invatat, va fi mai pregatit apoi pentru alte schimbari ce-l asteapta in viata cand eu nu-l voi mai putea proteja.
    La putin timp dupa schimbare l-am intrebat cum este A (noua educatoare) si daca o place, mi-a raspuns cu la fel de multa maturitate ca la discutia anterioara ca A este o educatoare f buna, care stie f multe lucruri si care ii invata f bine…eram wow.
    De atunci nu-mi mai e frica de schimbare.
    Ii pregatesc, le explic, sunt alaturi de ei, dar ii las pe ei sa-si gestioneze singuri….schimbarile…si ele fac parte din viata lor si ii ajuta sa fie mai puternici.

  3. Imi amintesc cu mare drag de educatoarea mea. Intrase in familia mea si ma conducea acasa aproape in fiecare zi. Atunci nu veneau toti parintii dupa copii. Unii chiar ramaneau de luni pana vineri in gradinitele saptamanale. De cate ori o vad imi vine sa zambesc.
    La fel si cand ma gandesc la educatoarele celor mici Ana, Alexandra, Sabina, Oana, Alina, Daiana, dna Ana. Atat stiu pana acum. Cu mare bucurie mi-am lasat baietelul in bratele Anei la 1 an si 8 luni. Eram bucuroasa ca Ana ii mangaie, ii ia in brate si ii alina. Plecam linisttita. Cred ca asa se rezuma intr-un cuvant multumirea unui parinte – liniste, sunt linistit, plec linistit, stau linistit. Alaturi de Ana a venit Alexandra. Apoi Ana a inceput un nou serviciu si a ramas Alexandra. Nu era preferata mea, dar m-am bucurat de continuitate. Si Alexandra mi-a dat apoi numeroasa motive sa raman linistita. La fel si Sabina. Apoi, incepeam grupa mica si dadeam de Oana. Cea care are sa ramana educatoarea copiilor nostri si sa scrie un capitol mare al copilariei lor. O iubim si ii dorim ce e mai bine pentru ea. Familie, calatorii, provocari noi, bucurii peste tot in lume. Multe pot fi departe de noi, chiar inainte de incheiem noi socotelile cu gradinita. Dar ce m-ar intrista mai tare decat despartirea de ea, ar fi sa nu isi traiasca visurile ei. Asa ca ne bucuram ca e parte din viata noastra, ea si gradinita Heidi. Ca zi de zi ne vom vedea cu Oana, cu dna Ana sau cu o alta persoana, sigur va fi norocul nostru de a incepe o noua poveste.
    Cand am auzit decizia Alinei de a opri colaboararea cu gradinita, normal ca ne-am intristat. Dar am venit cu acelasi zambet dimineata la gradi, curioase sa vedem cu cine ne distram astazi, caci intre timp a inceput fetita gradi. Am remarcat ca si la gradi de august am intampinat cu bucurie „fetele cu parul lung” ce a au grija de copii.
    Pentru noi veselia e cam mai importanta pana in 6 ani, iar daca o putem porni de la noi, o vom face intotdeauna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *